'Lumea nu a mai fost niciodată atât de unită în lupta cu un flagel comun' - <u>Igor Ivanov</u> [2], ministrul Afacerilor Externe ale Federaţiei Ruse

'Cât de reuşit a fost anul 2002 pentru diplomaţia rusă?

Dacă e să vorbim în ansamblu, în momentul de faţă se vede bine că linia politicii noastre externe, ale cărei direcţii au fost formulate cu aproape trei ani în urmă, după alegerea lui Vladimir Putin ca preşedinte al ţării, dă astăzi rezultate reale în planul întăririi securităţii Rusiei, al contribuţiei la dezvoltarea ei economică, al asigurării intereselor vitale ale cetăţenilor. Cred că din acest punct de vedere anul care ne părăseşte nu a fost un an rău pentru noi, iar pe o serie întreagă de direcţii a fost chiar foarte bun.
În acest an, anume, ne-am creat definitiv o politică multivectorială în care diverse direcţii şi priorităţi geografice nu vin în contradicţie ci se completează una pe alta. De pildă, îmbunătăţirea relaţiilor cu SUA ajută la îmbunătăţirea relaţiilor cu Europa şi viceversa, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru regiunea Asia-Pacific. Drept urmare, am reuşit să înaintăm serios pe toate aceste direcţii.
În ceea ce priveşte insatisfacţiile, voi numi în primul rând o foarte importantă direcţie a diplomaţiei noastre, cum e Comunitatea Statelor Independente. În această privinţă s-ar fi putut realiza mai mult. S-au făcut, desigur, multe. Da, întărim Comunitatea, întărim Colaborarea Economică Europa-Asia. Un rezultat pozitiv important al anului care se încheie a fost crearea Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă. Această nouă structură este menită să devină o bază a sistemului de securitate în spaţiul CSI, inclusiv în formarea forţelor de reacţie rapidă. Aceasta constituie, indiscutabil, un important element al întăririi securităţii naţionale a Rusiei însăşi.
Oricum este puţin, dacă e să luăm doar problema dezvoltării comerţului, a activizării multitudinii de proiecte economice cu diferite ţări ale CSI. Cred că în anul 2003, printre celelalte sarcini care stau în faţa politicii externe a Rusiei, principalele eforturi va trebui să le depunem tocmai în acest domeniu. Fireşte, destule s-ar mai putea încă face şi în alte direcţii, în special în domeniul diplomaţiei economice.
În ansamblu, se poate vorbi despre întărirea rolului ţării noastre în treburile internaţionale. Practic, nu a existat nici-o problemă internaţională cât de cât importantă la a cărei rezolvare să nu participe Rusia. Mă refer în primul rând la activitatea Consiliului de Securitate al ONU, unde Rusia nu numai că continuă să-şi exercite funcţiile de membru permanent, dar îşi şi aduce contribuţia la rezolvarea problemelor păcii şi securităţii. Cel mai grăitor exemplu îl constituie Rezoluţia 1441 a Consiliului de Securitate referitoare la Irak.
Diplomaţia economică este o direcţie relativ nouă de activitate a departamentului de politică externă. Cum îi apreciaţi rezultatele?
În general vorbind, diplomaţia economică a existat dintotdeauna. Iată un proces pe care-l constatăm în acest domeniu: pe de o parte, îmbunătăţirea situaţiei economice din ţară se răsfrânge benefic asupra poziţiilor ei pe plan internaţional. Pe de altă parte, printr-o politică externă activă noi ne străduim să creăm maximum de condiţii favorabile pentru creşterea în continuare a economiei şi a activităţii business-ului rus.
Se realizează multe, uneori însă e greu. Avem o listă de posibilităţi ratate şi de contracte sau licitaţii pierdute. Dar în ansamblu, anul 2002 a fost foarte rodnic. Este suficient să amintim deciziile SUA şi Uniunii Europene de recunoaştere a statutului de piaţă al economiei Rusiei, ceea ce va fi de mare ajutor business-ului autohton. În decursul acestui an a crescut de câteva ori rating-ul de creditare al Rusiei. Toate acestea sunt, printre altele, în mare parte rezultatul noii atmosfere de încredere şi parteneriat din relaţiile noastre cu SUA şi UE. Această situaţie joacă un rol important şi în negocierile pe care le purtăm în problema intrării Rusiei în OMC.
Imaginea unei Rusii quasimafiote care ba este săracă, ba nu mai ştie ce să facă cu banii, creată stihinic, dar uneori şi conştient în Occident în anii ’90, dispare treptat în trecut. În prezent, de exemplu, partenerii noştri occidentali s-au confruntat cu un fenomen absolut nou şi neobişnuit pentru ei – reprezentanţii business-ului rus nu cumpără obiecte de lux sau valori imobiliare, ci pachete de control de acţiuni ale unor mari companii.
Diplomaţia rusă contribuie activ la dialogul energetic cu SUA şi UE, depune eforturi pentru crearea în Europa a unui spaţiu economic comun. Şi asta cu atât mai mult, cu cât în curând – după extinderea UE – acestui spaţiu îi va reveni jumătate din comerţul nostru. În acest plan apare un complex întreg de probleme comercial-economice concrete care trebuie rezolvate, inclusiv prin canale diplomatice.
Comerţul nostru cu China s-a apropiat deja de cota de 12 miliarde de dolari. Este un succes. Se realizează proiecte de mare anvergură pe linia colaborării industriale şi tehnologice cu India şi cu o serie de alte state. În spatele acestora se află tot activitatea diplomatică, atât în ceea ce priveşte formarea cadrului politic general de colaborarea economică, cât şi secondarea diplomatică a unor anumite proiecte, cum ar fi, de exemplu, construcţia conductei transeuropene de pe fundul Mării Baltice, precum şi realizarea cunoscutului proiect "Fluxul albastru".
Activăm tot mai intens în cadrul multor forumuri economice internaţionale cum sunt, de exemplu, CEAP (Colaborarea Economică Asia-Pacific) sau, să spunem, "G-8". Şi în acest plan anul care pleacă a fost marcat de schimbări calitative. La summit-ul de la Kananaskis, Rusia a devenit definitiv membru cu drepturi depline al "G-8". În anul 2006 ea va deţine preşedinţia în acest forum. Acest lucru nu este nicidecum important din considerente de prestigiu. Participarea la "G-8" ne permite să discutăm despre proiecte de colaborare multilaterală şi bilaterală de miliarde de dolari. Un exemplu poate fi şi înţelegerea realizată la Kananaskis cu privire la Parteneriatul global împotriva proliferării armelor şi materialelor de distrugere în masă.
În ultimii ani nu a existat practic nici o vizită a Preşedintelui sau a ministrului Afacerilor Externe în străinătate în decursul căreia să nu fi avut loc întâlniri cu reprezentanţii cercurilor de afaceri ale ţărilor respective. Dar o parte din această activitate are loc şi pe teritoriul Rusiei, în strânsă colaborare cu alte departamente de stat şi cu conducerea regiunilor din Rusia. De pildă, numai în ultimul an la Centrul de presă al MAE am avut o prezentare a posibilităţilor economice ale celor douăzeci de subiecţi ai Federaţiei Ruse. Acelaşi lucru îl fac şi ambasadele noastre.
În linii mari, în mai puţin de un an am organizat aproape cinci sute de forumuri economice, expoziţii, "mese rotunde", seminarii cu tematică economică. Şi asta numai pe linia MAE. În domeniul economic continuăm conlucrarea strânsă cu conducerea districtelor federale, regiunilor şi subiecţilor Federaţiei pentru o mai bună integrare a acestora în relaţiile economice interregionale.
În general, unul din principalele obiective ale politicii noastre externe în anul viitor constă în a apropia şi mai mult politica noastră externă de rezolvarea problemelor concrete din sfera economică, culturală, precum şi din alte sfere.
Şi acum – despre ceea ce nu reuşim. De exemplu, diplomaţia noastră a căpătat o anumită experienţă în ceea ce priveşte marile companii, dar încă mai trebuie să învăţăm cum să sprijinim efectiv întreprinderile mici şi mijlocii, cu atât mai mult cu cât aceasta este o problemă nu numai a politicii economice externe, ci şi a celei economice interne. În aceste probleme noi conlucrăm activ cu Camera de Comerţ şi Industrie şi cu diverse asociaţii de întreprinderi mici şi mijlocii.

Referitor la securitate: a devenit această lume mai sigură pentru Rusia în anul ce a trecut sau nu?
În prezent au loc schimbări, o anumită reevaluare a însăşi noţiunii de "securitate". Înainte securitatea era legată mai mult de pericolul pe care îl prezenta pentru ţară un stat sau altul. Iată că, în acest sens, poate pentru prima dată în istoria sa, Rusia nu este ameninţată de nici un stat, la fel cum de altfel, în mod sigur, Rusia nu consideră nici o ţară din lume a-i fi adversar sau duşman. Noi nu ne aflăm, ca în anii precedenţi, la limita unei catastrofe nucleare sau a vreunei conflagraţii globale.
În această situaţie se rezolvă mai uşor multe probleme care înainte păreau foarte dificile. Astfel, unul din principalele rezultate ale acestui an îl constituie faptul că am reuşit să nu admitem subminarea stabilităţii strategice ca urmare a ieşirii unilaterale a SUA din Tratatul privind Apărarea Antirachetă. Noul Tratat ruso-american prevede reducerea substanţială în continuare a potenţialelor nucleare. Noi şi numai noi vom stabili structura şi componenţa forţelor nucleare. S-a creat un nou cadru al relaţiilor strategice dintre ţările noastre. Toate acestea conduc la concluzia că Rusia va putea să-şi menţină şi pe viitor securitatea strategică la nivelul necesar, să-şi realizeze liniştită reforma militară fără a intra într-o nouă şi ruinătoare cursă a înarmărilor.
Sau luaţi crearea Consiliului Rusia-NATO, în care statele NATO şi Rusia au drepturi egale în dezbaterea şi adoptarea deciziilor. Mai mult, în momentul de faţă NATO şi-a propus de fapt ca principale priorităţi aceleaşi obiective ca şi cele ale Consiliului Rusia-NATO – lupta cu noile ameninţări şi, în primul rând, cu terorismul.
Totodată lumea, noi toţi cei care ne-am izbăvit de vechile spaime, am căpătat altele noi. Astăzi nimeni nu este asigurat împotriva ameninţării terorismului internaţional. Aceasta este o realitate care a schimbat lumea din rădăcini. Din rădăcini se schimbă şi modul de abordare a asigurării securităţii naţionale. Apar situaţii noi, neobişnuite.
Luaţi şi un alt fenomen – prezenţa militară a SUA în unele state din Asia Centrală, fenomen apărut în contextul desfăşurării operaţiei antiteroriste internaţionale din Afganistan. Cum trebuie apreciat acest fapt din punct de vedere al intereselor luptei comune cu ameninţarea teroristă ce provine de pe teritoriul Afganistanului? Au câştigat sau au pierdut interesele securităţii Rusiei şi ale partenerilor noştri din CSI din faptul că s-a reuşit lichidarea într-o însemnată măsură a acestui pericol? Cred că răspunsul la această întrebare este evident.
Am făcut eforturi uriaşe pentru ca problema irakiană să se situeze în câmpul Dreptului internaţional, să se rezolve pe baza rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU. Avem acum Rezoluţia 1441 pentru a cărei îndeplinire lucrăm împreună cu Statele Unite şi comunitatea mondială în ansamblu şi trebuie să realizăm acele scopuri pe care le-am formulat cu exactitate în Rezoluţie – în Irak să nu existe arme de distrugere în masă. Pentru atingerea acestui scop nu este nevoie de război.
Multe se pot spune despre transformările ce au loc în lume din cauza schimbării caracterului ameninţărilor dar, în ansamblu, constatăm că după cel de-al Doilea Război Mondial lumea nu a mai fost niciodată atât de unită în lupta cu un flagel comun. Acest sentiment de nouă coeziune mondială răspunde, desigur, în totalitate intereselor naţionale ale Rusiei'.

---

Autor : loredana_user
Data publicării: 30 Dec 2002 - 13:30