'Anul 2002 a confirmat caracterul sănătos al creşterii economice, produsul intern brut fiind preliminat să crească, în termeni reali, cu 4,7%, ceea ce menţine România pe primele locuri sub aspectul creşterii economice în Europa.'

'Bună dimineaţa, stimaţi colegi!
Mă bucur să ne reîntâlnim la această ultimă videoconferinţă din
acest an şi să-mi daţi voie, astăzi să vă prezint câteva concluzii
privind acţiunile noastre comune din aceste ultime 12 luni.
Cred că este important ca administraţia centrală şi administraţia locală
să vadă, la sfârşitul anului 2002, să vadă ce anume s-a întâmplat, care
sunt realizările şi, mai ales, care sunt acţiunile necesare pentru
perioada care urmează. Nu este neapărat un bilanţ ceea ce doresc să vă
prezint, este mai curând o schiţă a unor analize pe care am început să
le facem şi care se vor încheia, probabil la sfârşitul lunii ianuarie,
atunci când vom avea toate datele statistice pentru a prezenta nu doar
impresii sau evaluări, prognoze, ci mai ales datele certe.
Totuşi, şi la acest moment, putem să tragem unele concluzii
preliminarii în ceea ce priveşte rezultatele evoluţiei economiei
româneşti în anul 2002. Şi am să încep chiar cu acest subiect.
Rezultatele economice din acest an ne îndreptăţesc să considerăm că
priorităţile stabilite de Guvern în domeniul economic au fost corecte.
Politica macroeconomică propusă prin Programul de guvernare şi aplicată
în această perioadă au făcut ca economia românească să se înscrie pe
traiectoria unei creşteri economice durabile. Pe baza rezultatelor
economice, agenţiile internaţionale de rating au redus riscul de ţară
pentru România, ceea ce a permis o îmbunătăţire a accesului pe pieţele
externe de capital în condiţii mai avantajoase de dobândă.
Anul 2002 a confirmat caracterul sănătos al creşterii economice,
produsul intern brut fiind preliminat să crească, în termeni reali, cu
4,7%, ceea ce menţine România pe primele locuri sub aspectul creşterii
economice în Europa. Bilanţul preliminar pe 2002, un an care reprezintă
o continuare favorabilă a celui din 2001, este semnificativ, atât prin
nivelul producţiei şi al creşterii economice, cât, mai ales, prin prisma
performanţelor realizate în domeniul reformelor structurale sectoriale,
a sporirii eficienţei şi competitivităţii producţiei autohtone. Acestea
sunt atuuri sigure pentru continuarea unei dezvoltări durabile a
economiei româneşti şi cu în ritmuri ridicate în perioada care vine.
Rezultatele sunt cu atât mai importante, cu cât creşterea economică din
aceşti ani s-a realizat într-un context internaţional caracterizat de
cei mai mulţi ca fiind într-op încetinire a creşterii economice în
ţările dezvoltate.
Evoluţia economică de ansamblu, conferă certitudinea îndeplinirii în
timpul planificat a criteriilor economice de aderare la Uniunea
Europeană.
Dacă anul 2001 a însemnat anul recuplării României la tendinţele
europene de dezvoltare şi modernizare, anul 2002 este anul confirmării
caracterului eficient şi de durată al creşterii economice. Rezultatele
din anul 2002 confirmă faptul că majorarea, în termeni reali , a
produsului intern brut este însoţită de o îmbunătăţire semnificativă a
echilibrelor macroeconomice.
Analiza indicatorilor sintetici evidenţiază câteva trăsături definitorii
ale evoluţiei economiei, şi anume:
Creşterea economică, datorată contribuţiei echilibrate a cererii interne
şi externe, în condiţiile redresării semnificative a raportului dintre
export şi import. Îmbunătăţirea sensibilă a corelaţiei
consum-economisire-investiţii. Devansarea creşterii sectorului extractiv
şi de producere a energiei de către industria prelucrătoare.
Revitalizarea sectorului zootehnic. Reducerea pronunţată a inflaţiei.
Îmbunătăţirea utilizării resurselor de muncă.
S-a consolidat, de asemenea, o corelaţie corespunzătoare între consum şi
investiţii. Consumul populaţiei sporeşte în acest an cu 3,8%, iar
formarea brută de capital fix cu 7-8%, susţinută în mod special de
investiţiile în utilaje şi mijloace de transport. Aş vrea să remarc
faptul că investiţiile s-au concentrat, în special în industria
prelucrătoare, agricultură şi în energetică care împreună, reprezintă
mai mult de jumătate din investiţiile totale.
Cred că trebuie reţinut şi un alt aspect, care argumentează dezvoltarea
echilibrată şi sănătoasă a economiei şi anume evoluţia stocurilor.
Referindu-mă doar la stocurile de produse finite din industrie, acestea
s-au redus cu 4-6 puncte procentuale faţă de perioadele anterioare.
Rezultatele deosebite ale anului 2002 s-au datorat şi politicii
guvernamentale aplicate pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri, care a
urmărit să dea un răspuns corespunzător aşteptărilor comunităţilor de
afaceri, asociaţiilor profesionale şi societăţii civile, pentru
stimularea investiţiilor şi dezvoltarea sectorului privat, cu deosebire
a întreprinderilor mici şi mijlocii.
În prima etapă, s-a asigurat simplificarea procedurilor legislative şi
administrative aferente iniţierii şi dezvoltării afacerilor pe baze
concurenţiale. În acest cadru, sunt realizări pe linia fluidizării,
permanentizării şi transparenţei comunicării Guvern-mediu, este vorba
de afaceri, sau investitori şi vreau să subliniez implicarea tot mai
activă a mediului de afaceri în discutarea şi realizarea măsurilor care
să elimine blocajele birocratice.
În scopul facilitării investiţiilor, a fost înfiinţată Agenţia Română
pentru Investiţii Străine, ca instituţie guvernamentală de informare şi
promovare a investiţiilor străine în România.
O altă direcţie de acţiune a urmărit îmbunătăţirea relaţiei
autoritate-întreprinzător, în scopul simplificării şi eficientizării
procesului de înregistrare şi autorizare a firmelor, asigurându-se
revizuirea cadrului juridic de reglementare a funcţionării
comercianţilor, concomitent cu întărirea rolului declaraţiilor pe
propria răspundere. Îmbunătăţirea modalităţilor de exercitare a
controlului fiscal. Revizuirea şi amendarea legislaţiei în domeniul
falimentului, cu accent pe soluţionarea cu celeritate a litigiilor
comerciale. Implementarea sistemului integrat vamal prin aplicarea
graduală a procedurii electronice de vămuire.
Măsurile întreprinse de Guvern pentru accelerarea ajustării structurale
au determinat realizarea unei creşteri a producţiei industriale cu 5,8%
în acest an, ceea ce face ca pe doi ani creşterea producţiei industriale
să fie de peste 14%. Sporurile importante de producţie industrială au
fost susţinute de:
creşterea productivităţii muncii şi economisirea energiei, de
promovarea produselor şi tehnologiilor „curate”, extinderea utilizării
de materii prime locale, promovarea unei politici industriale ofensive,
creşterea ponderii livrărilor la export.
Agricultura reprezintă un alt exemplu potrivit căruia, printr-o politică
adecvată, se poate realiza concomitent, atât sporirea producţiei, cât şi
începerea procesului de modernizare a activităţii, care să faciliteze
alinierea la standardele europene. Ca urmare a concretizării Strategiei
de dezvoltare a agriculturii şi industriei alimentare s-a reuşit
revitalizarea sectorului zootehnic, care prezintă, pentru prima dată
după mulţi ani, sporuri de producţie importante. În 2002, producţia
animalieră s-a majorat cu peste 8% şi semnificativ este că această
tendinţă continuă. Anul 2002 poate fi considerat ca anul demonstrării
capacităţii sectorului vegetal de a se înscrie în tendinţa generală de
dezvoltare în ritmuri susţinute. Deşi condiţiile climaterice vitrege au
afectat producţia de cereale şi îndeosebi pe cea de grâu, recoltele
obţinute sunt suficiente pentru siguranţa alimentară a ţării până la
viitoarea recoltă.
De la începutul anului şi până în prezent, producătorii agricoli au
beneficiat de o consistentă susţinere financiară, fiind alocate
aproximativ 9.000 miliarde lei, din care trei sferturi au fost
repartizate producătorilor agricoli din sectorul producţiei
vegetale şi crescătorilor de animale. Restul a fost destinat pentru
achiziţionarea de maşini şi utilaje agricole, inclusiv instalaţii
pentru irigat, precum şi pentru cumpărarea de animale şi utilaje
pentru zootehnie.
Producătorilor agricoli din zonele de deal şi de munte, precum
şi celor din Delta Dunării li s-au repartizat 240 miliarde lei
pentru subvenţionarea cu 55% a preţurilor de achiziţie pentru
utilaje şi instalaţii specifice zonelor respective.
În prezent se desfăşoară Recensământul General Agricol. Până la 15
decembrie 2002 au fost recenzate aproximativ 2 milioane de exploataţii
saugospodării agricole individuale. Este nevoie să luăm măsuri ferme, în
continuare, la nivel local, pentru încheierea în cele mai bune condiţii
a acestei acţiuni de importanţă naţională.
În anul 2002, Guvernul a asigurat sporirea substanţială a exporturilor,
pentru care preliminăm o creştere faţă de anul trecut de peste 2,3
miliarde dolari, respectiv cu peste 20%. Trebuie remarcat că dinamica
exporturilor României în această perioadă este dintre cele mai mari pe
plan mondial, reflectând îmbunătăţirea performanţelor economiei
naţionale, mai ales dacă se are în vedere că peste 2/3 din exporturi
sunt orientate către Uniunea Europeană. Dinamica superioară a
exporturilor, comparativ cu cea a importurilor, determină realizarea
unui deficit comercial sub nivelul anului 2001. În această situaţie,
deficitului de cont curent al balanţei de plăţi externe în PIB, se
prelimină a fi de 4,2% în 2002, punând în evidenţă consistenţa acestui
parametru fundamental în caracterizarea echilibrelor externe şi a
rating-ului de ţară.
În primele 11 luni ale anului 2002, a continuat procesul de dezinflaţie,
astfel că la finele lunii noiembrie 2002, inflaţia a fost de 16,1%
(noiembrie 2002 la decembrie 2001) comparativ cu 27,5% în aceeaşi
perioadă a anului 2001, faţă de anul 2000, bineînţeles, fiind cea mai
mică rată a inflaţiei înregistrată după 1989. Anul 2002, reprezintă, din
punctul de vedere al inflaţiei, o premieră pentru economia românească.
Spre deosebire de anii anteriori, majorările de preţ la anumite produse
sau de tarife la servicii nu au mai fost însoţite de creşteri exagerate
la celelalte preţuri, astfel încât efectul pe economie a fost mult
redus. Pe primele 10 zile din această lună, rata inflaţiei a fost de
1,1%, astfel că apreciem că anul se va încheia cu o rată a inflaţiei de
circa 18%, astfel încât la anul să se reducă la 13-14%.
În condiţiile reducerii sensibile a inflaţiei, ratele dobânzii
practicate de sistemul bancar s-au redus treptat, procesul fiind mai
accentuat în a doua parte a anului, susţinut şi de trendul descendent al
dobânzilor la titlurile de stat şi la obligaţiunile oferite de
Ministerul Finanţelor Publice. Nu pot să nu amintesc faptul că, pe
fondul reducerii dobânzilor, creditul neguvernamental a crescut, în
termeni reali, la sfârşitul lunii octombrie, cu peste 23% faţă de
sfârşitul anului 2001.
O preocupare constantă a Guvernului a constituit-o întărirea disciplinei
financiare, fiind adoptate o serie de acte normative menite să
contribuie la îmbunătăţirea colectării veniturilor, reducerea
arieratelor şi a blocajului financiar. Politica fiscală în 2002 a
urmărit continuarea armonizării legislaţiei în domeniul impozitării cu
legislaţia Uniunii Europene.
În acest scop, au fost elaborate şi adoptate legile impozitului pe
profit şi a taxei pe valoarea adăugată. Totodată, s-a urmărit reducerea
gradului de fiscalitate, prin desfiinţarea sau reducerea contribuţiilor
la unele fonduri speciale.
Putem afirma că prin acţiunile întreprinse în domeniul fiscal, Guvernul
a răspuns în mare parte angajamentelor asumate. În cadrul politicii
bugetare s-a acordat o atenţie deosebită elaborării bugetelor, pe baza
unui sistem de priorităţi şi programe, prin stabilirea unor criterii de
performanţă.
Putem spune că anul 2002 a fost un an al continuării reformelor
economice începute în anul trecut, un an al îmbunătăţirii indicatorilor
macroeconomici, creşterii veniturilor bugetare, perfecţionării cadrului
fiscal.
În relaţia cu organismele financiare internaţionale, România a reuşit să
depăşească momentul în care se aştepta cu îngrijorare următoarea tranşă
din Acordul stand-by cu FMI. În luna octombrie a fost obţinută cea
de-a treia tranşă, finalizarea Acordului urmând a se face în luna august
2003.
A fost încheiat Acordul de reformă structurală PSAL II cu Banca
Mondială, iar în luna octombrie a fost eliberată prima tranşă. România
are în acest moment o relaţie stabilă cu organismele financiare
internaţionale. Printr-o ieşire fructuoasă pe piaţa privată
internaţională de capital (700 milioane Euro), deficitul bugetar a putut
fi finanţat neinflaţionist în proporţie de 60%, din surse externe. La
această strategie se adaugă politica prudentă a cheltuielilor publice.
Ca urmare, la sfârşitul anului 2002, parametrii bugetari se înscriu in
limitele aprobate de Parlament.
În perioada 2001 – 2002, cele mai mari agenţii internaţionale de rating
– Fitch Ibca, Standard and Poors şi Moody’s Investors Service – au
crescut de trei ori ratingul acordat României, atingându-se nivelul
anului 1996, sub aspectul aprecierilor legate de condiţiile de investire
în România.
Începând cu anul 2003, vom lua măsuri ferme de creştere a transparenţei
procesului decizional de acordare a eşalonărilor şi scutirilor de taxe
şi impozite, în vederea reducerii nivelului arieratelor la bugetul de
stat. Vom constitui comisii speciale la care vor participa parlamentari
şi reprezentaţi ai societăţii civile. Până la finalul anului 2003,
legislaţia în domeniul fiscal va fi completată prin finalizarea Codului
Fiscal şi a Codului de Procedură Fiscală. Prin aceste măsuri urmărim
simplificarea sistemului legislativ, prin concentrarea legislaţiei
într-un singur act normativ.
Tot în primul trimestru al anului viitor, va fi elaborat un Program de
control fiscal, scopul acestuia fiind evitarea suprapunerii activităţii
unor instituţii de control (Garda Financiară, Poliţia Economică şi
Controlul Fiscal).
În acest sens, va fi conceput şi un proiect de Lege pentru înfiinţarea
Registrului Unic de Control la agenţii economici.

Aş vrea să trec acum la un alt capitol - aplicarea legilor
proprietăţii.
În ceea ce priveşte realizarea obiectivelor din Programul de guvernare
cu privire la aplicarea legilor fondului funciar şi forestier, se
constată următoarele: Guvernul a demonstrat voinţă politică şi
determinare pentru intensificarea ritmului activităţii de punere în
posesie şi de emitere a titlurilor de proprietate în baza legilor
fondului funciar şi forestier.
Gradul de emitere a titlurilor de proprietate este în acest moment de
89,7%. Aşa cum am estimat, ritmul în care se acţionează şi rezultatele
obţinute în această lună ne dau garanţia că, pe ansamblul ţării, nivelul
de 90% va fi depăşit până la sfârşitul anului. Este de fapt obiectivul
pe care noi ni l-am propus pentru acest an.
În vederea finalizării procesului de punere în posesie a persoanelor
care fac dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
cu vegetaţie forestieră, rog, însă, să întreprindeţi mai multe măsuri.
Este vorba de monitorizarea permanentă a activităţilor comisiilor
locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate, analiza
activităţii desfăşurate de către comisiile judeţene şi comisiile locale
în anul 2002 în cadrul şedinţelor Comisiilor Judeţene Consultative care
vor avea loc în luna ianuarie 2003.
Pentru anul 2003 avem în vedere încheierea, în linii generale, a
emiterii şi înmânării titlurilor de proprietate, excepţie făcând, sigur,
cazurile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
În ceea ce priveşte aplicarea Legii nr. 10/2001 referitoare la imobilele
naţionalizate, anul 2003 va fi un an decisiv. De altfel, până în
prezent, au fost depuse 210 mii notificări (solicitări), din care 128
mii pentru restituiri în natură depuse la primării şi 82 mii pentru
acordarea de despăgubiri băneşti depuse la prefecturi. În plus, s-au mai
depus 5000 notificări pentru imobile la APAPS şi 600 solicitări la
nivelul ministerelor.
Până la 14 martie (în loc de 14 februarie cât era stabilit iniţial)
trebuie depuse actele doveditoare asupra proprietăţii solicitate
potrivit notificărilor înaintate autorităţilor. Se va încheia, apoi,
procesul de evaluare asupra imobilelor care pot fi restituite conform
legii, restituirea în natură este obiectivul principal al Guvernului
nostru. Pe de altă parte, vom evalua dimensiunea despăgubirilor ce
trebuie acordate. În acest sens, vom definitiva şi înainta Parlamentului
un proiect de Lege privind regimul despăgubirilor.
Vom acţiona cu fermitate pentru aplicarea Ordonanţei de Urgenţă, care a
devenit lege pentru retrocedarea imobilelor bisericeşti.
În domeniul privatizării, strategia Autoritatea Pentru Privatizare
şi Administrarea Participaţiunilor Statului de privatizare în anul
2002, bazată pe analiza rezultatelor înregistrate în anul 2001 şi a
factorilor care le-au influenţat, a avut ca principale obiective
accelerarea procesului de privatizare sau de restructurare, eventual,
de lichidare a societăţilor comerciale şi trecerea în sectorul privat a
unor mari agenţi economici din industrie. În consecinţă, principalele
rezultate ale activităţii de privatizare realizate de APAPS în acest an
sunt următoarele: au fost privatizate 259 societăţi comerciale, din care
35 societăţi comerciale mari şi foarte mari, 112 societăţi comerciale la
care statul era acţionar majoritar valoarea capitalului social
privatizat fiind de peste 8.200 miliarde lei (aproximativ 251 milioane
dolari), reprezentând 36% din capitalul social aflat în portofoliul
APAPS la 1 ianuarie 2002.
În ceea ce priveşte stadiul programelor angajate cu Banca Mondială şi
Uniunea Europeană, În cadrul Programului PSAL I au fost privatizate 23
societăţi comerciale, din care 12 societăţi comerciale cu peste 1000 de
angajaţi, 8 societăţi comerciale erau din zone monoindustriale. Dar, ca
efect al privatizării, în anul 2002, s-au înregistrat următoarele
rezultate: Procentul deţinut de APAPS, în numele statului, a scăzut pe
parcursul anului de la 12% la 8,5%. Volumul investiţiilor atrase în anul
2002 este de 250 milioane USD. Bugetul statului a încasat 84,8 milioane
dolari. Pierderile s-au redus cu peste 1.800 miliarde lei, respectiv
55,5 milioane dolari. Datoriile au scăzut cu peste 20.000 miliarde lei,
respectiv 620 milioane dolari, iar un număr de aproximativ 45.000
salariaţi au trecut în sectorul privat.
La sfârşitul semestrului I, în România, în structura proprietăţii
capitalul social ca proprietate de stat, deci structura capitalului
social, proprietatea de stat reprezenta 43,6%, restul fiind proprietate
privată mixtă sau obştească. Aş vrea să subliniez faptul că şi din punct
de vedere al capitalului social, proprietatea de stat a scăzut sub 50%,
restul fiind proprietate privată mixtă sau obştească. Putem aprecia că
ritmul privatizării în anul 2002 a avut o tendinţă crescătoare,
încadrată în prevederile programului nostru guvernamental.
Anul 2003 este de importanţă deosebită pentru accelerarea procesului de
privatizare, mai ales a societăţilor şi companiilor din Ministerul
Industrie, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei,
Ministerul Agriculturii, Alimentaţie şi Pădurilor. Practic, prin
Programul pe care l-am stabilit pentru APAPS, la sfârşitul anului 2003,
practic APAPS-ul îşi va încheia activitatea de privatizare şi va trebui
să găsim soluţiile instituţionale prin care Autoritatea Pentru
Privatizare şi Administrarea Participaţiunilor Statului să încheie, ca
instituţie, activitatea, unele dintre activităţile sale urmând să fie
trecute la alte ministere. Este vorba de clauzele post-privatizare.
Acestea vor fi urmărite probabil, în continuare, de către Ministerul
Finanţelor. Alte activităţi de privatizare, însă, repet, se vor
desfăşura la celelalte ministere, în special Ministerul Industriilor,
Ministerul Lucrărilor Publice sau Ministerul Agriculturii, până la
încheierea obiectivelor pe care ni le-am asumat.
În orice caz, este important să urmărim, în cursul anului 2003,
activitatea de privatizare în parametrii fixaţi, în cadrul programelor
la care m-am referit, programe importante cu Banca Mondială şi în
anumite limite cu Uniunea Europeană. Sunt, însă, optimist, în sensul că
aceste obiective vor putea să fie îndeplinite.
Consecvent orientării social-democrate, Guvernul aplică un
program social amplu, menit să amelioreze condiţiile de viaţă ale
populaţiei, în condiţiile resurselor pe care le avem la dispoziţie.
Datorită recesiunii din perioada 1997-2000, aceste resurse au scăzut
foarte mult, nivelul de trai a scăzut foarte mult, la aproape jumătate
din ceea ce era înainte de revoluţie. Sigur, aşteptările populaţiei sunt
foarte mari. Va trebui, însă, să ţineam seama cu toţii că măsurile pe
care le luăm nu pot să depăşească resursele pe care le avem la
dispoziţie. Restul este demagogie, populism, care nu fac decât să
enerveze populaţia, să creeze aşteptări care nu pot fi îndeplinite şi îi
invit pe cei care au soluţii în acest domeniu, mai bune decât ale
noastre, să ni le transmită. Dacă găsesc şi resursele necesare pentru
aceste acţiuni, noi promitem să le punem în aplicare.
Aplicarea în anul 2002 a Legii privind venitul minim garantat a
determinat diminuarea sărăciei pentru categoriile populaţiei aflate în
situaţii de extremă dificultate. Prin Legea bugetului de stat s-a
asigurat suma de 5.700 miliarde lei, pentru plata integrală a
drepturilor stabilite.
În prezent, beneficiază de ajutor social, în condiţiile legii, un număr
de 570.835 de familii, reprezentând circa 8% din totalul familiilor din
România.
Pentru anul 2003, au fost asigurate, prin Legea bugetului de stat,
fondurile necesare plăţilor ajutoarelor sociale majorate cu 17%,
potrivit prevederilor din Programul social pentru perioada 2002-2003.
Familiile cu venituri reduse vor beneficia de ajutoare
pentru susţinerea unei părţi din cheltuielile de încălzire a
locuinţei. Ajutorul lunar se acordă în sezonul rece noiembrie
2002-martie 2003, diferenţiat, în funcţie de sistemul de încălzire
utilizat şi de veniturile medii lunare pe membru de familie. În acest
sens, au fost stabilite niveluri majorate ale veniturilor, precum şi ale
ajutoarelor pentru încălzire, faţă de cele aplicate în perioada
ianuarie-martie 2002. Pentru susţinerea acestor măsuri, efortul bugetar
suplimentar în iarna 2002-2003 faţă de iarna 2001-2002, deci este vorba
de un efort bugetar suplimentar, va fi de circa 1.000 miliarde lei.
În conformitate cu prevederile Programului de guvernare de sprijinire a
familiilor cu copii, alocaţia de stat pentru copii va fi majorată,
ajungând în anul 2004 la 10% din salariul mediu pe economie.
În acest context, în anul 2002 au avut loc două majorări semestriale ale
acestei alocaţii, care, în prezent, este de 180.000 lei. În baza
Programului Social, a fost prevăzută o nouă majorare, începând cu luna
ianuarie 2003, cuantumul alocaţiei ajungând la nivelul de 210.000 lei.
De această prevedere vor beneficia circa 4,9 milioane copii, pentru care
efortul bugetar suplimentar va fi de aproape 1.800 miliarde lei.
Pentru îmbunătăţirea serviciilor în instituţiile de asistenţă
socială pentru copii, adulţi, vârstnici, persoane cu handicap,
nivelul alocaţiei zilnice de hrană s-a majorat cu circa 30% începând
cu anul 2002. De asemenea, pentru unele familii aflate în
situaţii de extremă dificultate Guvernul a acordat ajutoare de
urgenţă şi financiare, de care au beneficiat circa 2.400 familii. Aceste
ajutoare au fost acordate în principal pentru refacerea locuinţelor
afectate de incendii şi intemperii, accidente, precum şi pentru
procurarea de medicamente.
Consider că aplicarea Legii nr.116/2002 privind prevenirea şi combaterea
marginalizării sociale va îmbunătăţi considerabil situaţia persoanelor
şi familiilor aflate în extremă dificultate.
Actul normativ instituie măsuri complementare celor reglementate până în
prezent privind venitul minim garantat şi se adresează persoanelor
marginalizate social. De asemenea, în mod special, legea garantează
accesul la drepturile fundamentale, cu prioritate, anumitor grupuri de
persoane defavorizate.
Guvernul a aplicat, împreună cu administraţiile locale, Programul
Naţional privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru
elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat. La nivelul ţării
există 13.125 şcoli în care se distribuie produse lactate şi de
panificaţie, numărul total al elevilor beneficiari ai Programului fiind
de aproximativ un milion. Sumele alocate din rezerva bugetară la
dispoziţia Guvernului reprezintă peste 410 miliarde lei. În anul 2003,
Guvernul va continua acest Program care este deosebit de util şi
apreciat de opinia publică. Vom acţiona, în continuare, pentru a elimina
eventuale deficienţe din acest sistem, urmând, însă, să extindem acest
program naţional, aşa cum am promis, şi la grădiniţe.
În ceea ce priveşte veniturile salariale şi pensiile, obiectivul
Programului de guvernare în domeniul veniturilor salariale îl constituie
asigurarea unui venit care să permită cel puţin un nivel decent de
viaţă.
Sigur, nu reuşim acest lucru pe termen scurt şi trebuie să fim
conştienţi de acest lucru. Guvernul consideră că, prin politica
veniturilor salariale, munca trebuie să redevină o valoare socială. În
acest sens, se are în vedere o corectă ierarhizare a salariilor, în
funcţie de importanţa domeniului şi mai ales, corelarea evoluţiei
veniturilor salariale cu performanţele agenţilor economici. Aceste
obiective urmează să fie realizate astfel:
În legătură cu salariul minim brut pe ţară, s-a trecut din luna martie
2002, de la 1.400.000 lei la 1.750.000 lei, pentru un program complet de
lucru de 170 ore în medie pe lună, ceea ce a reprezentat o creştere în
termeni reali cu 12,5% faţă de nivelul lunii decembrie 2000. Am
stabilit că, începând cu data de 1 ianuarie 2003, nivelul salariului
de bază minim brut pe ţară va fi majorat la 2.500.000 lei lunar,
reprezentând o creştere în termeni nominali cu 43% faţă de nivelul lunii
decembrie 2002.
În sectorul bugetar, în anul 2002 creşterile salariale s-au acordat în
doua etape şi anume. Începând cu 1 ianuarie 2002 un spor de 8% al
salariilor avute în luna decembrie 2001; începând cu 1 octombrie 2002, o
creştere cu 12% a salariilor avute în luna septembrie.
În anul 2003 creşterile salariale vor fi acordate tot în două etape şi
vor acoperi integral rata inflaţiei, respectiv 6% începând cu data de 1
ianuarie 2003 şi 9% începând cu data de 1 octombrie 2003 faţă de nivelul
din luna septembrie, rezultând o creştere a salariului real de 3%.
Funcţionarii publici vor avea un sistem propriu de salarizare,
eliminându-se dezechilibrele create prin aplicarea Legii nr.154/1998,
care a condus la salarii de bază mai mici pentru aceeaşi funcţie,
categorie, clasă şi grad.
La consiliile locale se va acorda în 2003 o majorare de 6% în luna
ianuarie şi respectiv 9% în luna octombrie;
În ce priveşte sistemul public de pensii, în perioada 2001 – 2002, s-a
impus necesitatea introducerii urgente a unor măsuri de reformă în
acest sistem. Programul de guvernare pentru perioada 2001–2004 prevede
măsuri menite să asigure protejarea puterii de cumpărare a pensionarilor
şi să contribuie la eliminarea discrepanţelor dintre pensiile stabilite
în perioade diferite, restabilind proporţiile fireşti între diversele
categorii de pensionari.
Începând cu anul 2001 s-a creat cadrul general de desfăşurare a
procesului de recorelare a pensiilor, eşalonat în şase etape pe
parcursul anilor 2002-2004. Scopul acestui proces este ca pensia medie a
beneficiarilor înscrişi la pensie în acelaşi an, anterior anului 1999,
să ajungă egală cu pensia medie a persoanelor care se pensionează în
condiţiile noii legi a pensiilor.
În cursul anului 2002, Guvernul a emis
hotărâri de recorelare a pensiilor, în luna iulie 2002 şi respectiv, în
luna ianuarie 2003.
În luna iulie 2003, recorelarea pensiilor va fi realizată, pe ansamblul
sistemului, în proporţie de 65%, urmând ca până la jumătatea anului
2004, toţi pensionarii cu vechime completă şi urmaşi, înscrişi la pensie
înainte de 1999, să beneficieze de întreaga recorelare. Efortul
bugetului de asigurări sociale de stat pentru aplicarea recorelării
pensiilor este estimat la peste 2.500 miliarde lei în anul 2002, 8.400
miliarde lei în anul 2003 şi 16.300 miliarde lei în anul 2004.
Alt obiectiv prioritar al Guvernului este protejarea puterii de
cumpărare a pensionarilor prin indexarea trimestrială a pensiilor cu un
procent care să acopere cu până la 100% rata inflaţiei. În urma
aplicării combinate a măsurilor de indexare şi recorelare, în intervalul
decembrie 2000 - decembrie 2002, pensia medie de asigurări sociale de
stat a avut o creştere de 56%, ajungând la valoarea de 1.797.800 lei
faţă de 1.155.300 lei, cât era în luna decembrie a anului 2000. S-a
asigurat o creştere a volumului anual total al sumelor destinate plăţii
pensiilor de la circa 76.500 miliarde lei în anul 2001, la circa 100.000
miliarde lei în 2002, 114.800 miliarde lei în anul 2003, urmând ca în
anul 2006 bugetul asigurărilor sociale de stat să asigure plăţi în
valoare de circa 150.800 miliarde lei.
Aş vrea să subliniez un anumit lucru. Şi în acest domeniu, guvernul
nostru trebuie să găsească soluţii pentru o problemă acumulată timp de
12 ani. Vreau să reamintesc faptul că până în anul 2000, în momentul în
care apărea o problemă industrială şi, în acelaşi timp, o problemă
socială, una dintre soluţiile folosite era, şi mai ales în prima parte a
anilor 90, trecerea la pensie a unor segmente profesionale sau a unor
salariaţi din anumite societăţi, în loc să se realizeze o restructurare
autentică şi luarea unor măsuri care să aibă valoare strict economică.
În felul acesta, s-a ajuns la un număr foarte mare de pensionari în
acest moment, 6,5 milioane aproape, ceea ce reprezintă o
responsabilitate deosebită pentru guvernul nostru în găsirea soluţiilor
în acest moment.
Va trebui să prezentăm evoluţia numărului de pensionari din 1989 şi până
acum, faţă de numărul de salariaţi şi să vedem succesul activităţilor
desfăşurate de-a lungul timpului şi care au dus la o situaţie care acum,
pe drept cuvânt, este criticată sub aspectul situaţiei existente de
către forţele politice. Dar trebuie să spunem, încă o dată: întreaga
societate românească, toate forţele politice şi instituţiile statului au
acceptat acest tip de soluţie de-a lungul acestor ani, iar rezultatul
este cel pe care îl avem acum.
În momentul în care discutăm despre rezolvarea problemei pensionarilor,
trebuie să ţinem seama de evoluţia numărului de pensionari faţă de
numărul de salariaţi, prin politica acceptată pentru diverse raţiuni
de-a lungul acestor 13 ani. În orice caz, este hotărârea noastră să
căutăm, în continuare, soluţiile cele mai potrivite, pentru că
pensionarii nu au de fapt nici o vină. Noi avem datoria politică, cu
toţii, să găsim resursele necesare pentru a îmbunătăţi puterea de
cumpărare a acestora şi nu pentru raţiuni electorale, nu prin
demagogice, ci efectiv ţinând seama de faptul că este o responsabilitate
comună a noastră, a tuturor forţelor politice, a tuturor instituţiilor
statului pe termen lung şi nu pe termen scurt, pentru că trebuie să
spunem foarte clar, nu vom reuşi să îmbunătăţim în mod substanţial
situaţia pensionarilor, aşa cum am arătat de altfel, pe termen scurt,
dar pe termen mediu şi pe termen lung acest lucru este posibil, în
special prin continuarea la nivelul economiei, prin creşterea
veniturilor bugetului de stat.
Cu privire la sistemul educaţional, stimaţi colegi, trebuie să spunem,
că baza materială a învăţământului a fost îmbunătăţită pe două
căi. Au fost reabilitate 530 şcoli cu sprijinul direct al
autorităţilor administraţiei publice locale. Au fost inaugurate 29
noi unităţi şcolare. Au fost create 211 noi şcoli – centre de
zonă, care se adaugă celor 189 înfiinţate în anul 2001, pentru
a asigura accesul la educaţie pentru copiii şi tinerii din
localităţile izolate. Am continuat şi în anul 2002 achiziţionarea
de noi microbuze pentru transportul copiilor către şcolile
centre. 15.900 elevi beneficiază de transportul gratuit realizat
cu 454 de microbuze, pentru achiziţionarea cărora au fost
alocate aproape 200 miliarde lei. S-au asigurat 200 miliarde lei
pentru acordarea de rechizite şcolare gratuite la 947.000 elevi
ce provin din familii cu venituri reduse.
În anul şcolar 2001-2002 un număr de 113 licee şi 7 centre
naţionale de formare a profesorilor au fost dotate cu 120
reţele de calculatoare - altă investiţie de 200 miliarde lei. În
trimestrul II 2003 toate unităţile de învăţământ liceal vor fi
dotate cu reţele de calculatoare, în valoare de circa 60
milioane dolari.
preocupare permanentă a Guvernului o reprezintă şi consolidarea
statutului social al cadrelor didactice. În anul 2002 personalul
din învăţământ a beneficiat de majorări salariale, creşterea
nominală a acestora fiind de aproape 34%. Sigur, ştim că nu este
suficient, dar sunt absolut convins, dascălii au înţeles eforturile pe
care le-am făcut şi angajamentul nostru de a căuta în continuare resurse
pentru a le îmbunătăţi statutul social şi statutul material. Toate
aceste eforturi vor trebui să conducă la reducerea semnificativă a
analfabetismului, la eliminarea abandonului şcolar şi, pe această
bază, a marginalizării sociale.
Voi menţiona acum câteva aspecte legate de activitatea
guvernamentală în domeniul culturii şi cultelor. Am acordat o atenţie
deosebită patrimoniului naţional, astfel că numărul şantierelor de
restaurare şi a monumentelor redate circuitului turistic şi
muzeal a crescut substanţial. Numai în anul 2002 s-au alocat peste
60 miliarde lei. S-a asigurat restaurarea integrală a Muzeului
Satului din Bucureşti şi darea în folosinţă a unui nou corp de
clădire, la care lucrările au fost abandonate din anul 1997.
Vreau să vă spun că în momentul de faţă examinăm posibilitatea ca anul
viitor să fie încheiate lucrările de consolidare şi de restaurare la
Muzeul Colecţiilor de Artă, o clădire care de aproape zece ani este în
construcţie, în reparaţii pe Calea Victoriei şi unde erau adăpostite,
erau oferite turiştilor şi vizitatorilor colecţii de artă importante
donate statului român de-a lungul anilor.
De asemenea, anul viitor sperăm să finalizăm, în primăvară, lucrările la
Muzeul de Artă Contemporană, primul muzeu care va realiza la nivel
naţional efortul de a examina, de a vedea, de a cerne eforturile de
avangardă în arta românească. De altfel, o semnificaţie deosebite în
sfera patrimonială în acest domeniu a avut-o şi achiziţionarea de opere
de artă contemporană. O simplă comparare a sumelor cheltuite poate
indica prăpastia ce separă interesul guvernelor anterioare pentru
asemenea aspecte şi grija cabinetului nostru.
În perioada 1999-2000, nu au fost alocate deloc fonduri pentru
achiziţionarea de opere de artă ale unor artişti contemporani. În anii
2001 şi 2002, au fost cheltuite 25 de miliarde de lei, din care 12,5
miliarde în 2002 pentru achiziţionarea unor lucrări de artă
contemporană. Au fost răscumpărate unele terenuri pentru cercetări
arheologice în Transilvania şi în Dobrogea. Au fost achiziţionate opere
de artă din Renaşterea europeană, din perioada medievală, din
avangarda românească, în valoare de aproape 16 miliarde lei.
În ceea ce priveşte cultura scrisă, s-a asigurat, împreună cu
Uniunea Scriitorilor, salvarea de la o privatizare oneroasă a
Editurii Minerva, şi a fost relansată cunoscuta sa colecţie
,,Biblioteca pentru toţi“.
În domeniul instituţiilor de spectacol considerăm un mare succes
,,Anul Caragiale“ şi manifestările ce au marcat 150 de ani ai
Teatrului Naţional din Bucureşti.
În sectorul cinematografiei, a prins contur un proiect
cultural asemănător celui din sfera culturii scrise - „Videoteca
pentru toţi” - o amplă producţie de casete cuprinzând filmografia
românească.
În domeniul culturii minorităţilor, se pregăteşte redeschiderea
sau deschiderea de fapt a unui Centru de Cultură a Romilor, care
va dispune de un ansamblu artistic - dans, teatru, muzică,
expoziţie de civilizaţie a acestei minorităţi. Am reuşit să găsim
un sediu pentru acest centru şi sperăm ca anul viitor acest proiect să
poată fi lansat.
În legătură cu sprijinul acordat cultelor religioase legal constituite,
Guvernul nostru a tratat cu toată responsabilitatea şi buna credinţă
relaţia stat - biserică. Am respectat şi respectăm prevederile
constituţionale şi legale referitoare la rolul şi autonomia cultelor
religioase. Colaborăm, cu rezultate notabile, cu biserica privind
asistenţa socială acordată bătrânilor, copiilor, persoanelor din
categorii defavorizate. Sprijinim biserica prin acordarea de salarii
personalului clerical şi neclerical, precum şi asigurarea pensiilor
pentru clerul pensionat. Am transferat pentru biserică, cu titlu
gratuit, importante suprafeţe de teren agricol şi forestier, precum şi
imobile.
Am acordat şi vom acorda, în continuare, sprijin financiar, peste cel
prevăzut direct în buget, pentru renovarea şi punerea în valoare a unor
lăcaşuri de cult şi construirea unor noi biserici.
În anul 2003 vom acţiona pentru retrocedarea, potrivit legii, a
imobilelor bisericeşti, pentru toate cultele care au avut asemenea
proprietăţi.
Am omis să menţionez faptul că, în curând, vor începe lucrările la
Orăşelul artiştilor. Este vorba de un ansamblu de peste 100 de locuinţe
şi ateliere pentru artiştii tineri, în principal. S-au obţinut toate
aprobările, există deja proiectul, există finanţarea şi, în următoarele
zile sau săptămâni, acest proiect va putea fi lansat.
Considerăm că domeniul cultural trebuie să reprezinte, în continuare, un
domeniu de interes excepţional pentru Guvern şi pentru toate
instituţiile statului, inclusiv la nivel local. Identitatea noastră
românească în spaţiul european, în mare măsură, este şi va fi
determinată de specificul cultural. De aceea, este extrem de important
ca în aceşti ani, până în 2007, bineînţeles, şi după aceea, să fixăm, să
consolidăm ceea ce ţine de istoria noastră culturală, de ceea ce poate
să fie important, relevant pentru cultura europeană, pornind de la
rădăcinile şi specificul românesc.

PREGĂTIRILE ROMÂNIEI ÎN VEDEREA INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ.
Stimaţi colegi, Consiliul European de la Copenhaga a reprezentat un
moment important, atât pentru procesul de extindere în ansamblu, cât şi
individual, pentru România, în primul rând, prin definirea clară a
orizontului aderării. Nu vreau să revin asupra elementelor importante
de la Copenhaga. Declaraţia “O Europă unită”, totuşi, menţionează - şi
acest lucru este foarte important pentru noi - caracterul ireversibil,
şi continuu al actualului proces de extindere, în care este implicată şi
România. Confirmarea anului 2007 pentru aderare, ca obiectiv comun al
României şi al Uniunii Europene, reprezintă un obiectiv, reprezintă un
element esenţial pentru acţiunea noastră viitoare şi, din acest punct de
vedere, bătălia pe care am dus-o timp de aproape un an pentru ca această
referire la anul 2007 să nu fie doar o referire exterioară, luarea în
considerare a unui obiectiv individual al României şi, eventual, al
Bulgariei, ci o sarcină comună, un obiectiv comun pentru Uniunea
Europeană şi România, respectiv Bulgaria, acest lucru reprezintă un
câştig enorm şi, de aici, nevoia de a lucra împreună pentru a atinge
acest obiectiv. Foaia de parcurs stabilită cu Comisia Europeană pentru
perioada 2003-2007 fixează obiective specifice pentru fiecare capitol al
acquis-ului.
Asigurarea continuării negocierilor de aderare este importantă. Este
important sprijinul financiar sporit pentru perioada 2004-2006 pe care
l-am obţinut şi vreau să reamintesc faptul că în acest an au fost
deschise 11 capitole de negociere şi au fost închise provizoriu 6
capitole. În total, România are negocierile deschise la 28 de capitole,
dintre care 15 sunt închise provizoriu.
În data de 20 decembrie 2002, deci astăzi, va avea loc o nouă Conferinţă
de aderare în cadrul căreia România speră să deschidă ultimele două
capitole de negociere şi să închidă provizoriu un capitol. În acest fel,
România ar putea încheia anul 2002 cu finalizarea a 16 capitole şi
deschiderea tuturor celor 30 de capitole ale acquis-ului. Trebuie să fim
conştienţi că aderarea la Uniunea Europeană presupune un efort nu doar
al administraţiei centrale, ci şi al celei locale. Există, practic, trei
niveluri cărora va trebui să le acordăm o atenţie deosebită. Un interes
politic şi o structură politică de coordonare care înseamnă
posibilitatea partidelor politice de a aborda problema integrării
europene în afara ciclurilor electorale stricte şi acesta este nivelul
pe care l-a propus ieri la Parlament preşedintele României. O consultare
de tip Snagov, stabilirea unor obiective pe termen lung, acceptarea lor
de către toate partidele politice. Este vorba de un mega-proiect, de o
înţelegere de principiu extrem de importantă.
Urmează al doilea nivel, care este nivelul muncii zilnice şi
acesta este nivelul administraţiei centrale şi locale. Aici apar cele
două diviziuni pe care le intuiţi, cel care este la nivelul central, la
nivelul Guvernului, şi cel local, la nivelul dumneavoastră. La nivelul
Guvernului, am pornit deja măsurile necesare. În plus, am stabilit un
Comitet operativ prin care primul-ministru, împreună cu miniştrii
implicaţi şi cu un număr restrâns de funcţionari din aparatul central va
urmări toate activităţile legate de negocierile de aderare şi fiecare
capitol pe fiecare minister, pe fiecare integrator, astfel încât să
reuşim să definim foarte bine interesele noastre, în continuare, în
finalizarea negocierilor şi să obţinem rezultate cât mai bune în
perspectiva anilor 2003-2004, atunci când aceste negocieri vor fi
finalizate.
Există, însă, şi un nivel local, care este important în ceea ce
priveşte aplicarea acquis-ului comunitar, care se face de fapt în
teritoriu şi este nevoie de o administraţie locală care să fie bine
pregătită, capabilă să comunice direct cu Bruxelles, cu structurile
sale, care să cunoască politicile europene, să fie capabilă să le
aplice, să fie capabilă să solicite şi să folosească resursele
financiare disponibile pentru România din acest domeniu.
Pregătirea noastră internă şi negocierile de aderare se realizează cu o
Uniune Europeană aflată în plin proces de transformare instituţională şi
identitară. Cu un alt prilej, probabil vom rediscuta aceste aspecte,
însă probabil că vor fi foarte multe momente în care vom examina aceste
chestiuni. Este important, însă, să înţelegem faptul că integrarea
europeană devine inclusiv o parte a Programului de guvernare, într-un
sens mult mai concret decât cel care era iniţial vizat într-o anumită
măsură, mai ales pe zona politicii externe. Integrarea europeană devine
o componentă acum, în mai mare măsură, de politică internă şi de aceea
trebuie să ne implicăm cu toţii în aceste eforturi, repet, nu numai la
nivelul unor angajamente, la nivelul susţineri, ci este evident că este
nevoie de un astfel de sprijin la nivelul partidelor, la nivelul
Parlamentului, la nivelul preşedintelui României, dar ceea ce va
determina succesul sau insuccesul nostru în perioada care va veni va fi,
repet, această capacitate de muncă de furnică, de muncă zilnică pentru
nişte obiective care de acum nu mai au, în primul rând, o dimensiune
politică. Ne reîntâlnim cu dimensiunea politică puţin în 2004 şi mai
mult spre 2007. În rest, repet, va fi o muncă de experţi, o muncă extrem
de tehnică în care întregul aparat din administraţia centrală şi locală
trebuie să se implice.
În ceea ce priveşte politica externă a Guvernului, anul 2002 va
rămâne în istoria României ca anul confirmărilor pentru aderarea ţării
noastre la NATO şi Uniunea Europeană. După obţinerea dreptului românilor
de a circula liber în spaţiul Schengen în 2001, anul acesta a fost anul
întăririi decisive a credibilităţii externe şi redefinirii rolului
strategic al României în noul context global şi regional şi al angajării
efective a ţării noastre în procesele integrării şi cooperării
economice. La obţinerea deciziilor majore de la Praga şi de la Copenhaga
un rol decisiv l-a avut modul consecvent şi coerent al acţiunii
Guvernului, în ansamblul său, implicarea responsabilă a tuturor
autorităţilor centrale şi locale în îndeplinirea obiectivelor stabilite
prin Agenda pentru reformă care, vă reamintesc, a fost examinată la
fiecare şedinţă de guvern, punct cu punct, minister cu minister, din
punctul de vedere al angajamentelor care trebuiau urmărite.
În planul politicii externe, România a făcut progrese evidente în aceşti
doi ani. Acum, România este un partener valabil şi respectat al
comunităţii europene şi internaţionale, un factor de stabilitate în
zonă, un bun vecin pentru ţările din jur şi un partener strategic al
Comunităţii Europene şi al Statelor Unite ale Americii. Credibilitatea
noastră a avut de câştigat, în principal, din faptul că ne-am angajat
clar şi ne-am ţinut de cuvânt în legătură cu angajamentele pe care ni
le-am luat.
Trebuie subliniat că meritele pentru aceste succese ale României aparţin
întregii societăţi româneşti, forţelor politice, dar, aş vrea totuşi să
remarc faptul că există o anumită tentaţie de a face o distribuţie în
ceea ce priveşte rezultatele politice. Dacă rezultatele politice sunt
bune, atunci ele toate merg la societatea românească în ansamblu, deci
este o repartizare, o responsabilitate în devălmăşie. Dacă este vorba de
rezultate proaste, atunci acestea merg la Guvern. Vreau, totuşi, să
subliniez că rezultatele care s-au obţinut în aceşti doi ani reprezintă,
pe de o parte, un efort de continuitate pe care trebuie să-l subliniem,
dar şi un efort de consecvenţă şi de angajament din partea Guvernului
nostru în aceşti doi ani. Vrem în continuare un parteneriat cu celelalte
forţe politice, cu Parlamentul, cu preşedintele ţării, să continuăm
eforturile de a pune în aplicare acest proiect important pentru România,
care este angajarea sa deplină în comunitatea europeană şi cea
euro-atlantică, având în vedere faptul că până în 2004 va trebui
ratificat documentul care invită România să devină membru al NATO, iar
până în 2007 vor trebui finalizate negocierile cu Uniunea Europeană şi
ratificat tratatul respectiv de către parlamentele celor 25 de ţări
membre, până la urmă.
Eu aş vrea să subliniez, încă o dată, faptul că aceşti doi ani au
reprezentat pentru România ocazia de a scăpa, de a ieşi din acea zonă
gri care era asociată cu orientări criptocomuniste ale Guvernului sau
ale PSD, cu o anumită prevalenţă ideologică sau economică pe o anumită
direcţie. Aceste rezultate consolidează ceea ce am spus la nivelul
partidului de-a lungul acestor ani şi angajamentul nostru care a fost
neechivoc, pentru reconectarea României la spaţiul european şi cel
euroatlantic.
România a dovedit încă o dată că este un aliat de nădejde în
confruntarea cu ameninţările neconvenţionale, în lupta împotriva
terorismului internaţional. Buna pregătire a României pentru aderarea
la NATO a fost confirmată de preşedintele SUA, în cursul vizitei sale la
Bucureşti, prin aprecierea eforturilor depuse de poporul român pentru
atingerea standardelor NATO, eforturi pe care le-a calificat drept "o
reuşită".
În anul 2001 şi 2002 am avut întâlniri, practic, cu toţi şefii de Guvern
din ţările Uniunii Europene şi cu cei din ţările candidate, precum şi
din alte ţări.

În anul 2002 şi 2002, am avut întâlniri, practic, cu toţii şefii de
Guvern din ţările Uniunii Europene şi cu cei din ţările candidate,
precum şi din alte ţări. Una din cele mai importante acţiuni a fost
Reuniunea de la Bucureşti a primilor miniştri din statele candidate la
aderarea la NATO, în formatul grupului „Vilnius”, care a consacrat
necesitatea unei lărgiri robuste a Alianţei, incluzând dimensiunea
sudică. Au vizitat ţara noastră şi am avut discuţii importante cu
înalţi reprezentanţi ai unor organizaţii internaţionale, ai Consiliului
Europei, NATO, OSCE, UNESCO, comisari ai Uniunii Europene, preşedintele
Parlamentului European.
Au fost promovate iniţiative concrete, de interes european, în relaţiile
cu ţările vecine şi acesta este un capitol pe care vreau să îl
subliniez. România şi-a propus, în acest an, şi vă anunţat la începutul
anului acest obiectiv, să revadă mult mai atent relaţiile sale cu
vecinii. În acest an, am reuşit să iniţiem o nouă etapă politică în
relaţiile româno-ungare, prin propunerea şi semnarea Parteneriatului
pentru secolul XXI, o platformă realistă pentru noul stadiu al prezenţei
ţărilor noastre în structurile europene şi euro-atlantice. Nu am să
intru în amănunte, însă consider că este vorba de o etapă importantă pe
care o putem sublinia, şi ca exemplu de angajament, de poziţionare
europeană, dar şi în slujba interesului naţional, inclusiv în toată
perioada negocierilor, discuţiilor, evaluărilor legate de legea
facilităţilor, cum este tradusă acum. Legea statutului a fost cunoscută,
o lungă perioadă de timp la noi, şi care urmează să fie trimisă de către
Guvernul ungar către parlament.
Avem o relaţie excelentă cu Guvernul bulgar. Chiar dacă lucrurile au
început mai complicat în vară, atunci când am avut iniţiativa de a
realiza un tandem cu Bulgaria, această formulă de colaborare a fost unul
dintre motoarele de succes pentru invitarea ţărilor noastre în grupul
celor 7 care au primit invitaţie din partea NATO la Praga. De asemenea,
colaborarea permanentă, care nu era atât de evidentă într-un anumit
moment cu Bulgaria în ceea ce priveşte integrarea europeană, ne-a permis
obţinerea unor rezultate foarte bune la Copenhaga în ceea ce priveşte
stabilirea orizontului 2007.
Guvernul a avut o iniţiativă şi în ceea ce priveşte relansarea şi
dezvoltarea legăturilor economice şi comerciale şi a raporturilor
bilaterale de ansamblu cu Rusia. Aceste evoluţii au nevoie de o
confirmare prin semnarea Tratatului bilateral, care se pare că va fi
finalizat în scurt timp şi semnarea acestui tratat de către preşedintele
Iliescu şi preşedintele Putin va reprezenta un mesaj simbolic important,
necesar pentru a dinamiza aceste relaţii economice.
Au fost puse bazele Parteneriatului româno-ucrainean pentru Europa.
Au continuat demersurile pentru încurajarea evoluţiei europene şi
democratice a Republicii Moldova şi pentru menţinerea cooperării
României în plan economic şi la nivelul comunităţilor locale cu
partenerii de peste Prut. Guvernul României abordează această relaţie în
spirit deschis şi pragmatic, în interesul accesului cetăţenilor
Republicii Moldova la prosperitatea şi solidaritatea europeană.
O contribuţie concretă la edificarea unei Europe a solidarităţii şi
cooperării a avut lansarea oficială a Procesului Cooperării Dunărene,
proiect realizat prin implicarea directă a României, Austriei, Comisiei
Europene şi Pactului de Stabilitate.
În final, la acest capitol vreau să subliniez colaborarea foarte bună în
acest domeniu pe care am avut-o cu Parlamentul, cu comisiile de politică
externă ale Parlamentului şi, bineînţeles, cu preşedintele României.
Aş vrea să trec acum la un capitol extrem de important şi care
presupune şi o acţiune extrem de energică din partea noastră pentru
viitor. Este vorba de combaterea birocraţiei şi a corupţiei. Acestea
sunt domenii în care acţiunile noastre au întâmpinat multe dificultăţi
pentru îndeplinirea integrală a Programului guvernamental. Mă refer, în
primul rând la faptul că nu am reuşit, cu toate măsurile luate, să
reducem substanţial birocraţia, suprapunerile instituţionale şi, uneori,
suprapunerile de competenţe.
Daţi-mi voie, să trec în revistă câteva dintre aceste eforturi din
perioada care a trecut: introducerea şi extinderea licitaţiilor
electronice, înfiinţarea ghişeelor unice şi introducerea primelor
info-chioşcuri în cadrul instituţiilor publice - primării, servicii
descentralizate, astfel încât cetăţeanul să intre cât mai puţin în
contact direct cu funcţionarii publici; reducerea drastică a numărului
de avize, respectiv a costurilor, pentru înfiinţarea de societăţi,
stoparea adopţiilor internaţionale, ceea ce a anulat o piaţă ilegală de
peste 100 milioane de dolari; înfiinţarea Parchetului Naţional
Anticorupţie; sporirea importantă a salariilor magistraţilor ;
extinderea activităţii burselor de mărfuri şi acest lucru îl vom face
pentru produsele petroliere şi a celorlalţi combustibili utilizaţi
pentru încălzirea locuinţelor. Bursa Română de Mărfuri a trecut de la
aproximativ 2 milioane de dolari în urmă cu 10 ani, la aproximativ 200
de milioane de dolari, mărfuri care sunt cumpărate sau vândute prin
intermediul Bursei. Tot Bursa Română de Mărfuri - şi am să revin, poate,
la această chestiune, va prelua operaţiunile de vânzare, respectiv
cumpărare a livrărilor petrolului şi combustibililor, astfel încât ceea
ce era considerat până acum o sursă pentru comisioane, pentru diverse
operaţiuni oculte să se realizeze exclusiv în mod transparent prin
intermediul acestei Burse.
Trebuie să aplicăm cu exigenţă programul recent adoptat de Guvern
privind accelerarea aplicării Strategiei naţionale de luptă împotriva
corupţiei.
Aici, va trebui să ne înţelegem, şi lucrul acesta a rezultat foarte
clar, nu vânătoarea de vrăjitoare, nu tăierea de capete pentru a da
sentimentul unei lupte eficiente împotriva corupţiei reprezintă soluţia.
Unii au considerat că dacă arată la televizor persoane cu cătuşe la
mâini, atunci sentimentul va fi mai puternic în opinia publică. Mă bucur
că şi preşedintele Iliescu, ieri la Parlament, a subliniat un aspect -
şi noi l-am discutat la Guvern în urmă cu câteva săptămâni - solicitând
Ministerului de Interne şi instituţiilor care se ocupă de aceste lucruri
să-şi modifice regulamentele pentru a clarifica situaţiile în care doar
cu cei cu adevărat periculoşi să aibă ,,parte“ de aceste măsuri. Este
extrem de important să fie date aceste exemple, dar trebuie să ne fie
foarte clar, după 13 ani de "capitalism de cumetrie", cum spunea domnul
Preşedinte ieri, printr-o mulţime de încrengături care s-au format, dacă
nu stabilim reguli clare, transparente, nu vom face decât, eventual, să
ciupim puţin din vârful eisbergului. Ceea ce este important, este ca
într-un mod hotărât, la nivelul tuturor autorităţilor, să punem în
mişcare măsurile care să elimine cauzele profunde ale corupţiei şi ale
birocraţiei. Este ceea ce, prin programul adoptat săptămâna trecută,
Guvernul şi-a propus să realizeze în colaborare cu celelalte instituţii
ale statului.
Programul aprobat de Guvern în luna noiembrie cuprinde, efectiv,
măsurile cele mai potrivite pentru a limita drastic acest flagel. Suntem
dispuşi, însă, să adăugăm şi alte măsuri care să ne permită să găsim
formulele ingenioase din punct de vedere legislativ sau executiv pentru
a elimina acele înţelegeri care pot să apară împotriva interesului
statului sau avuţiei statului. Am în vedere, însă, administraţia publică
locală şi centrală, justiţia, mediul de afaceri. Aceste domenii vizate
şi în programul nostru vor trebui foarte atent urmărite. Este important,
însă, ca prefecţii, preşedinţii consiliilor judeţene, ai consiliilor
locale, cei ai sectoarelor Municipiului Bucureşti să aplice cu fermitate
şi cu multă convingere, cu competenţă acest program, să identifice
aspectele de vulnerabilitate şi soluţiile care sunt necesare pentru
fiecare dintre aceste zone pe care le coordonează.
Iată, la Direcţia Vămilor, spre exemplu, am cerut foarte clar
directorului general să ia măsurile necesare, ţinând seama de faptul că
au existat sau există numeroase nemulţumiri, numeroase afirmaţii sau
speculaţii în legătură cu nivelul de corupţie din acest domeniu. Un set
de măsuri a fost luat, inclusiv din luna ianuarie, se va face rotirea
şefilor de oficii vamale, astfel încât ceea ce poate să reprezinte o
tentaţie legată de crearea unor reţele şi a unor privilegii neadmise de
lege să fie eliminată. La fel, am identificat această zonă în domeniul
petrolului.
Dar dacă ne apucăm, acum, să urmărim pe unii şi pe alţii, să vedem nu
ştiu ce chestiuni, o să ne pierdem probabil luni de zile pentru a
identifica aceste reţele. Ne propunem ca de îndată să eliminăm toate
verigile de vulnerabilitate din sistem şi, în felul acesta, pentru
viitor să eliminăm situaţiile în care astfel de lucruri să se mai
întâmple. Pentru eventuale responsabilităţi şi vinovăţii din trecut,
avem instituţii specializate ale statului care, eventual, să se ocupe de
aceste lucruri.
O importanţă extrem de mare în realizarea obiectivelor acestui Program o
va avea implicarea, sub formă de parteneriat, a societăţii civile.
Acest mod de abordare devine esenţial în cazul luptei anticorupţie şi a
luptei pentru îmbunătăţirea capacităţii administrative a instituţiilor
de stat. Vreau să afirm public faptul că nici lupta împotriva corupţiei
şi nici efortul de a îmbunătăţi capacitatea administraţiei de stat nu
vor reuşi dacă nu vor fi conjugate între ele şi nu vor fi sprijinite de
societatea civilă. Vreau să vă mai anunţ că am decis, la ultima şedinţă
de Guvern, să creăm o formulă foarte eficientă, rapidă şi de parteneriat
cu societatea civilă în ceea ce priveşte reforma administraţiei, pe baza
a ceea ce noi am lucrat deja, prin experţii noştri, prin grupurile de
reformă a administraţiei. Am considerat, însă, că este important, aşa
cum am făcut în cazul adopţiilor internaţionale şi al legislaţiei pentru
copi

---

Autor : loredana_user
Data publicării: 20 Dec 2002 - 15:00