'Politicienii bulgari au reacţionat întotdeauna dur la orice încercare ca ţara să fie aşezată în acelaşi grup cu România. O parte din mass-media bulgară a acreditat în ultimii ani opinia că, pe drumul spre Uniunea Europeană, Sofia a lăsat mult în urmă vecinii de dincolo de Dunăre. Aşa să fie oare?'

'Bulgaria deţine avantaj faţă de România în două domenii – o
serie de indicatori macroeconomici (deficit bugetar, inflaţie ş.a.) şi
numărul de capitole temporar închise în negocierile cu Uniunea
Europeană, scor 23 la 16 în favoarea Bulgariei.
Acest avantaj se datorează autosituării noastre în poziţia de
protectorat economic internaţional. Conform analiştilor români,
Consiliul Monetar este o dovadă a incapacităţii cronice a clasei
politice bulgare de a face faţă problemelor.
Aceleaşi surse afirmă - nu nefundamentat – că România avansează
încet în negocierile de aderare nu datorită neîndemînării sau
incompetenţei negociatorilor săi, ci datorită fermităţii, respectate de
europeni, cu care ei îşi apără interesele concrete.
Nu odată miniştrii de la Bucureşti au demonstrat că se tem mai
mult de sancţiunile alegătorilor, decît de cele ale Uniunii Europene sau
ale instituţiilor financiare internaţionale.
Marile privatizări s-au dovedit de departe mai profitabile şi
mai puţin scandaloase în România. Printre ele se remarcă aceea a
Companiei de Telecomunicaţii, a marilor combinate de prelucrare a
tutunului, rafinării şi combinate siderurgice.
Ţara (n.n. România) a devenit centrul regional al unor mari
companii şi bănci occidentale, iar în ultimii ani depaşeşte Bulgaria la
capitolul investiţii atrase.
La unii indicatori, românii stau mai bine decît bulgarii şi la
nivelul de trai.
Dacă în Bulgaria în perioada martie-septembrie 2002 salariul
mediu a fost de 146 de dolari, în România el a fost de 154 dolari. La
aceasta să adăugăm că acolo rata şomajului este de 10 %, în timp ce la
noi ea este de 17 % ( după datele sindicatului “Podkrepa” ea ar fi de
24% ).
În cazul specialiştilor cu pregătire superioară, salariile şi
pensiile române sunt mai apropiate de cele europene.
Copiii în grădiniţe şi elevii claselor 1 – 5 primesc gratuit in
fiecare zi cîte un corn şi un pahar de lapte.
La categoria corupţie şi crimă organizată, avantajul bulgar
este foarte discutabil. La o populaţie de aproape trei ori mai mare, în
România se înregistreză (conform datelor poliţiei de acolo) anual 9 – 10
atentate cu bombă, în timp ce în Bulgaria ele depăşesc 120, iar pe
întreaga durată a tranziţiei ele au depăşit cifra 1600.
Conform opiniei preşedintelui Curţii Supreme Administrative a
Bulgariei, Ivan Grigorov, din totalul celor 120 de poliţişti bulgari
concediaţi în 2002 pentru acte de corupţie, în faţa instanţei au ajuns
numai doi.
Numărul cazurilor de luare de mită în România depăşeşte anual 8.000. Au
fost condamnaţi zeci de poliţişti de rang înalt, procurori, judecători
şi funcţionari superiori de stat.
În Romania au fost identificate 1.800 de persoane, care în intervalul
2000-2001 s-au ocupat cu spălarea banilor. Similară este situţia şi în
cazul infracţiunilor grave.
În România este cunoscut refuzul bulgarilor de a nu face sesizări de
furturi sau alte infracţiuni la poliţie, datorită lipsei speranţei că
făptuitorii vor fi prinşi (n.n. generată de procentul mic de rezolvare a
unor asemenea situaţii în Bulgaria). Acolo aproape că nu există sat fără
poliţist sau circă de poliţie.
De cîteva ori mai reduse sunt acolo atacurile pe şosele, care
fac o reclamă deosebit de proastă Bulgariei în Europa. Românii nu ştiu
ce este aceea “asigurare forţată” şi firmă de protecţie de tip rusesc.
Agenţii de asigurări şi comercianţii lor de marcă sunt cu prioritate
ingineri şi economişti.
Numărul agenţilor de pază în firmele române de pază este de zeci
de ori mai mic decât în cele bulgare. Tendinţa ultimilor ani a fost de
limitare a volumului de activitate al firmelor de pază, iar acestea să
fie controlate în totalitate de Ministerul de Interne.
Este semnificativ faptul că primele locuri în topul sutelor din
cei mai bogaţi români este ocupat de emigranţi bogaţi, care şi-au
transferat afacerile în patrie.
Primul în clasament este ”italianul” de 85 de ani Iosif
Constantin Drăgan. Averea sa este estimată între 700 şi 900 de milioane
de dolari. Îl urmează managerul sportiv afirmat în Germania Ion Ţiriac
(fost tenisman de clasă mondială) şi fraţii Ioan şi Viorel Micula,
reîntorşi din Norvegia.
Şi năravurile politice sunt acolo mai europene. Dialogul dinte
guvernanţi şi opoziţie este european – cu o excepţie, aceea a
ultranaţionalistului Corneliu Vadim Tudor. La Bucureşti nu se cunoaşte
votul cu carduri ale altor deputaţi. In lipsă de cvorum, şedinţa se
suspendă.
Dincolo de Dunăre nu este posibilă victoria în alegeri a unui
monarh în fruntea unui partid care nici nu exista cu o lună înainte de
alegeri . Nu că românii nu ar avea candidat. Spre deosebire de Simeon
Saxa-Coburg Gotha, detronatul rege Mihai a făcut dovada capacităţii sale
de a conduce într-un moment dificil – în timpul celui de al doilea
război mondial. El a primit Ordinul “Victoria” cu diamante pentru
contribuţia adusă la coaliţia antihitleristă.
Iar de curînd la Bucureşti a avut loc un transfer pe piaţa
vizualului, la care Bulgaria poate doar să viseze: Televiziunea
particulară PRO TV a plătit prima tranşă de 400.000 de dolari, pentru a
angaja pe prezentatorii Mircea Badea şi Oreste. Contractul pe care
aceştia îl aveau cu “Realitatea TV” expira în martie 2003. Suma totală a
transferului este de 800.000 de dolari.'

*
* *

Articolul este însoţit de o fotografie a premierilor bulgar şi
român, cu explicaţia: “29 octombrie 2003. Premierul bulgar Simeon
Saxa-Coburg Gotha îl întîmpină pe colegul său român Adrian Năstase. În
cursul vizitei oaspetele a propus ca cele două ţări să meargă împreună,
aşa cum a făcut.o şi pe 14 august 2001 la reşedinţa de la Boroveţ.”

Notă: Petio PETKOV - ziarul 'TRUD'/16 decembrie 2002

---

Autor : loredana_user
Data publicării: 17 Dec 2002 - 09:00