'Mulţumim colegilor cu care am format o adevărată echipă de profesionişti, mulţumim colegilor politici din opoziţie, mulţumim sindicatelor şi societăţii civile în ansamblul ei şi, de asemenea, dar nu în ultimul rând, mulţumim şi Bisericii Ortodoxe Române, clerului şi credincioşilor pe care-i păstoriţi, pentru sprijinul direct sau indirect care ne-a fost acordat în susţinerea proiectelor noastre comune.'

'Prea Fericirea Voastră,

Despre anul 2002 începem să vorbim la trecut.
A fost poate bun pentru unii, cu mai puţine realizări pentru
alţii, pentru toţi însă a fost un an în care speranţele noastre din
decembrie '89 şi aşteptările de 12 ani sau poate chiar mai mult, au
început să capete contur.
Mă gândesc în primul rând la faptul că încă din primele luni ale
anului am început să călătorim liberi în Europa, odată cu eliminarea
vizelor.
Anul 2002 a confirmat caracterul sănătos şi de durată al
creşterii economice: inflaţia a scăzut aflându-se sub control, a crescut
stabilitatea investiţională şi bancară şi s-a îmbunătăţit structura
mecanismelor macroeconomice.
Eforturile noastre diplomatice şi politice s-au împlinit
remarcabil la Praga odată cu invitarea României de aderare la Alianţa
Nord-Atlantică, în 21 noiembrie, culminând cu vizita Preşedintelui
american George W. Bush la Bucureşti.
Un ultim moment important al realizărilor noastre l-a
reprezentat decizia reuniunii de la Copenhaga unde s-a recomandat clar o
dată de aderare a României la Uniunea Europeană – în ianuarie 2007.
Altfel spus, privind doar câteva dintre cele mai importante
momente politice ale acestui an, putem afirma că, până în prezent,
actuala echipă guvernamentală şi-a îndeplinit în cea mai mare parte
promisiunile.
Cu siguranţă mai sunt încă multe de făcut şi aceasta o ştim cu
toţii.
Dar acum, la ceas potrivit pentru bilanţ, dorim nu doar să ne
amintim ce-am realizat în acest an, ci se cuvine, în egală măsură, să
mulţumim tuturor celor care au contribuit la aceste reuşite.
Mulţumim colegilor cu care am format o adevărată echipă de
profesionişti, mulţumim colegilor politici din opoziţie, mulţumim
sindicatelor şi societăţii civile în ansamblul ei şi, de asemenea, dar
nu în ultimul rând, mulţumim şi Bisericii Ortodoxe Române, clerului şi
credincioşilor pe care-i păstoriţi, pentru sprijinul direct sau indirect
care ne-a fost acordat în susţinerea proiectelor noastre comune.
Aici aş aprecia eforturile Bisericii care au vizat ajutorarea
celor în lipsuri prin diferite acţiuni social-caritabile, şi-n special
implicarea Bisericii şi a cultelor religioase în general, în sprijinirea
copiilor orfani sau cu handicap precum şi a bătrânilor.
De asemenea, prezenţa preoţilor în spitale, azile, penitenciare
sau armată are partea sa importantă de contribuţie la stabilitatea
societăţii noastre ceea ce ne-a permis nouă să ne putem concentra cu mai
multă atenţie la îndeplinirea obiectivelor propuse.
Trebuie să amintim şi să apreciem în mod special contribuţia
Prea Fericirii Voastre şi a ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române la
promovarea ecumenismului şi a dialogului precum şi implicarea în
rezolvarea problemelor sau a tensiunilor inter-confesionale sau
inter-religioase, implicare menită să menţină un echilibru atât de
necesar în societatea românească de azi.
Să nu uităm a sublinia şi importanţa comunităţilor religioase de români
din diasporă care, prin contribuţia lor şi dragostea faţă de ţară au
contribuit şi contribuie la promovarea imaginii României în ţările în
care trăiesc.
Dar în afară de aceste aspecte, consider că vizita Prea
Fericirii Voastre la Vatican la începutul lunii octombrie şi primirea
deosebit de călduroasă pe care ne-a oferit-o Sanctitatea Sa Papa Ioan
Paul al II-lea, demonstrează că v-aţi alăturat eforturilor noastre ale
tuturor pentru a arăta lumii frumuseţea valorilor istorice şi
cultural-spirituale ale poporului român din dorinţa de a fi apreciaţi
prin noi înşine aici în Europa.
Vizita Prea Fericirii Voastre la Vatican, pentru care vă rugăm
să primiţi încă o dată felicitările noastre, constituie un reper istoric
prin care am dovedit lumii că România nu este o ţară de la marginea unui
spaţiu european politic, ci aparţine de facto si de iure, civilizaţiei
şi spiritualităţii europene.
Creştinismul ortodox din România, cu dimensiunea lui latină,
este parte componentă şi întregitoare a Bisericii, Una, a lui Hristos.
Pentru toate acestea şi pentru multe altele pe care nu le mai
amintesc aici doresc să vă mulţumesc, atât personal cât şi-n numele
echipei pe care o conduc, exprimându-ne totodată convingerea că
sprijinul Bisericii acordat societăţii româneşti va fi şi pe viitor la
fel de mare , sau poate chiar mai important.
Şi pentru că-n aceste zile cinstim şi eroii Revoluţiei din decembrie
1989, prin care ne-am câştigat libertatea şi demnitatea, consider că e
de datoria noastră a tuturor să-i amintim în rugăciunile noastre şi să
le aprindem câte o lumânare de pomenire.
Sfintele Sărbători ale Crăciunului să aducă Prea Fericirii
Voastre multă sănătate şi putere de muncă iar tuturor acelora care
mărturisesc şi se bucură de lumina Pruncului din Betleem le dorim
frumuseţe în suflete şi multă fericire.
Să ne aducă Dumnezeu un An Nou cu sănătate, răbdare şi pace!

La mulţi ani!'